E important să avem în România, prin lege, o Zi a Educaţiei Financiare? Da! I se conferă importanţă nu…unei zile anume, ci unui sistem de pregătire a unui întreg popor pentru a-şi folosi mintea ca materie primă a dezvoltării durabile, pentru a fi stăpân pe mediu, pe resurse, pe prezentul şi pe viitorul său.
Mari publicaţii din lumea întreagă, şocate de ceea ce numesc „paradoxul american”, fac referiri la importanţa educaţiei economice, a educaţiei financiare plecând de la ce gândesc, în actualul context istoric, cei mai mulţi dintre americani, potrivit sondajelor, despre mersul economiei lor. 1) Ei cred că ţara lor e în recesiune. Deşi realitatea este alta: America se numără între puţinele ţări din lume cu o creştere economică robustă! 2) Că şomajul ia avânt. Deşi şomajul scade iar angajările sunt în creştere! 3) Că inflaţia urcă. Deşi dezinflaţia a continuat de-a lungul întregului an 2023… O singură întrerupere în 2024 a provocat furie din cauza unei posibile amânări a trecerii la reducerea dobânzii de politică monetară.
Acest tablou nu este unic! O lume ce se obişnuise să aibă de-a face cu două-trei crize economice… într-un secol - dintr-o dată a fost silită să răspundă provocărilor unui sfert de secol agitat cu confuziile şi deriva interpretărilor evenimentelor din viaţa economică a planetei care se ţin lanţ. După Marea Recesiune, pornită din America în septembrie 2008 (laureatul Nobel Paul Krugman a numit-o represiune) şi întinsă pe tot globul, a urmat un şir lung de combinaţii dintre cele mai nocive. Între creşterea datoriilor publice şi balanţe deficitare; între criza euro şi apelul forţat la dobânzi sub zero şi la „bani ieftini”; între deflaţii şi inflaţii galopante; între pandemie şi suita de crize ale sănătăţii publice, relaţiilor economice şi relaţiilor sociale.
Iată de ce, în actualele împrejurări, se extinde în toată lumea masa critică a instituţiilor publice, a cercurilor de afaceri şi academice, a instituţiilor de cultură preocupate de marcarea rolului ideilor - alături de cel al factorilor de producţie cum sunt capitalul, munca, ştiinţa, antreprenoriatul - în dezvoltarea durabilă şi asigurarea prosperităţii. A urmat restructurarea, într-o nouă paradigmă, a legăturilor între cultură şi economie, între cultură şi civilizaţie. De aici şi grija în creştere pentru ceea ce numim azi educaţie economică, cu variantele specifice, între care educaţia financiară, educaţia în spiritul calităţii muncii, al respectării cuvântului dat şi stipulat în contracte, al plăţii datoriilor asumate. Din această perspectivă, cu deosebire de 10-15 ani încoace, pretutindeni în lume a crescut interesul pentru evaluări ale rezultatelor obţinute în domeniile educaţiei economice. Cu deosebire în educaţia financiară.
Desigur, acest tip de educaţie nu este evaluat în locuri de muncă, şi nici în bani în plus la salariu. Ar fi… prea puţin! În ţările în care educaţia financiară se bucură de programe gândite cu inteligenţă şi unde în planul întâi este plasată educarea…educatorilor - fără să fie ocoliţi şefii - vedem cum se mişcă viaţa economică, cum PIB-ul devine sustenabil şi cum se obţine bunăstarea. Mai mult chiar, vedem cum se structurează comunităţile umane , în care se adună laolaltă elite şi mase învăţate să răspundă la provocări, şi care dau naştere unor acte dinamice în stare să le schimbe radical viaţa. Spre bine!
Cum e plasată România în aceste topuri? Cum ne raportăm noi, azi, la rosturile educaţiei financiare? Guvernatorul Isărescu s-a referit, într-o dezbatere organizată la Banca Naţională, la importanţa Zilei Educaţiei Financiare. „Educaţia financiară - a subliniat guvernatorul - devine o o condiţie sine qua non pentru dezvoltarea durabilă a societăţii, iar parteneriatul cu mediul academic şi cu cel de business sunt esenţiale în acest demers”. Analiza a evidenţiat: 1) în anii din urmă, în activitatea de educaţie financiară din România, au fost realizate progrese notabile; 2) cu deosebire, astfel de progrese sunt înregistrate în mediul urban; 3) este sesizabilă, în analiza acestor progrese, diferenţa de zone şi de categorii sociale; 4) din experienţa dobândită a reieşit că este necesar să ne adresăm publicului în mod diferit, fiecare segment având nevoi şi aşteptări specifice; 5) mulţimea de acţiuni şi de participanţi conferă eficienţă demersului nostru.
Apropo de eficienţă. Sunt mulţi factori de care depinde. De multe ori aceşti factori sunt cumulaţi. Dar importanţi cu deosebire sunt cei care îi conferă anvergură educaţiei financiare. De reţinut că, în ceea ce priveşte diversificarea activităţii de educaţie pe medii de interese şi pe zone, rezultatele dorite nu vor fi obţinute dacă se va alerga numai „pe cai mici”, cum se întâmplă deseori. Pentru că educaţia financiară nu se rezumă la… cum se deschide un cont, cum se obţine un card... Utile, desigur, dar… Fără a urca neîncetat, fără formarea culturii economice, nu putem spera o maximizare a factorilor aducători de bunăstare.
