Gradul mediu de îndatorare al celor care au contractat crediteera de 28% la sfârşitul anului 2008, potrivit celor mai recentedate ale BNR. Cum veniturile salariale ale românilor sunt deaproape 19 mld. euro (anual), reiese că volumul ratelor la crediteeste de circa 5 miliarde de euro. Aceasta înseamnă că, pe medie,fiecare persoană care are contractat un credit cheltuieşte anual1.100 de euro pentru plata ratelor.
Efortul pentru plata ratelor a crescut odată cu majorareadobânzilor de la începutul crizei financiare din toamna anului2008, iar datele BNR arată că bancherii nu se grăbesc deloc săajusteze costurile pentru împrumuturile aflate în derulare. Încondiţiile în care dobânzile la creditele vândute în anii trecuţinu sunt legate de un indicator transparent (aşa cum prevădreglementările actuale), iar băncile pot stabili arbitrar niveluldobânzii, efortul cu ratele la credite rămâne ridicat, chiar întimp ce mulţi oameni îşi văd veniturile diminuate, iar preţul altoractive se ajustează, cea mai vizibilă fiind ieftinirea locuinţelorşi a terenurilor. Aceasta este povara celor aproape cinci ani decreştere explozivă (2004-2008), în care creditul pentru populaţies-a umflat de zece ori, până la 25 de miliarde de euro.
Dacă dobânzile ar coborî cu 20% (adică de la 10% la 8% pe an),populaţia ar avea la dispoziţie un miliard de euro din reducereaefortului pentru plata ratelor, pe care l-ar putea direcţiona spreconsum, în condiţiile în care lipsa pieţei de desfacere esteprincipala problemă a firmelor în prezent. Prin măsurile dediminuare a cheltuielior bugetare, din consum va ieşi circa unmiliard de euro. "Ca să se ieftinească creditele ar trebui să scadădobânzile la depozite", spune Cătălin Pârvu, directorul general alPiraeus Bank.
Toţi bancherii invocă de altfel dobânzile "prea mari" ladepozite ca justificare a preţului ridicat la credite. Chiar dacădobânzile au coborât în ultimul an, bancherii au fost însă mereuatenţi să îşi conserve marjele de câştig (diferenţa între dobândapercepută la credite şi cea plătită la depozite), pentru a acopericheltuielile mai mari cu provizioanele, astfel încât să obţină şiprofit. Pe primele trei luni ale anului, băncile locale au avut unprofit net cumulat de aproximativ 100 de milioane de euro.
Dobânda la credite include acum şi costul riscului - adicăbancherii transmit către clienţi cheltuielile cu provizioanelefăcute pentru creditele neperformante, a căror pondere a urcat la15% din portofoliul total. În anii trecuţi, costul riscului nici nuera menţionat atunci când se stabilea costul împrumuturilor.
E loc de ieftiniri
Evoluţia dobânzilor pe piaţă arată totuşi că ar fi loc pentruieftiniri ale creditelor.
Dobânda medie la creditele în derulare în lei ale populaţiei acoborât cu un punct procentual în ultimul an, până la 16,2% pe anîn aprilie. În acelaşi timp, dobânda la creditele noi a coborât dela 19% la 11,9% pe an, însă în această perioadă s-au vândut foartepuţine împrumuturi. La euro situaţia este similară: dobânda lacreditele în derulare a coborât cu mai puţin de un punctprocentual, la 7,4% pe an, în timp ce pentru împrumuturilenou-vândute dobânda a coborât cu patru puncte procentuale, la 5,9%pe an, potrivit datelor BNR.
Creditul pentru populaţie a crescut puternic din 2004 până în2008, după care a intrat în "conservare", în condiţiile în careapetitul bancherilor de a mai da finanţări s-a redus dramatic de laînceputul crizei. La rândul lor, bancherii se plâng că niciclienţii nu mai au curajul să se împrumute - nici pentru consumulimediat, nici pentru a-şi lua case - din cauza incertitudinilorprivind veniturile sau chiar locul de muncă.
Chiar dacă nu mai dau credite, bancherii stau însă confortabilpe stocul de credite aflate în derulare, pentru care încaseazădobânzi. La sfârşitul lunii aprilie, soldul creditului populaţieiera de 96,4 miliarde de lei (23,3 miliarde de euro), arată dateleBNR, faţă de 91,4 miliarde de lei (aproape 25 mld. euro) înoctombrie 2008, când s-a încheiat brusc perioada de boom afinanţării bancare.
La sfârşitul anului 2004, soldul creditului pentru populaţieabia se apropia de echivalentul a trei miliarde de euro, adică maipuţin decât însumează acum ratele plătite într-un an.
Sunt justificate cheltuieli atât de mari cudobânzile?
"Depinde pentru ce au folosit banii", spune Cătălin Pârvu,directorul general al Piraeus Bank, unul dintre jucătorii cei maiofensivi pe retail în anii de boom. Datele BNR arată însă căîmprumuturile ipotecare (pentru achiziţia de locuinţe sauinvestiţii imobiliare) reprezintă însă doar un sfert din creditulpopulaţiei, cu un sold de 6,1 miliarde de euro.
Herbert Stepic, şeful grupului austriac RaiffeisenInternational, care controlează una dintre băncile din top zece peplan local, spunea recent că rolul bancherilor nu este să înveţeclientul pe ce să folosească banii, ci doar să se asigure că vaputea să ramburseze rata.
În Raportul asupra stabilităţii financiare pe 2009, BNR arătaînsă că creditul a fost folosit preponderent pentru achiziţia debunuri de consum, valoarea acestora depreciindu-se mult mai rapiddecât scade datoria către banca.
Mai mult, creditele au fost acordate pe perioade tot mai lungi(5-10 ani pentru cele fără garanţii, respectiv 25 pâna la 40 de anipentru ipotecare), astfel că în primii ani ratele lunare includpreponderent dobânda şi doar o mică parte din principal. BNRsemnala că acest mix s-ar putea dovedi riscant.
"Dacă în viitor condiţiile privind şomajul şi veniturile se vordeteriora, iar populaţiei îi va fi tot mai dificil să-şi onorezeserviciul datoriei, va constata că datoria către bănci s-a redusdoar marginal - pentru că în fapt plăţile până la momentulrespectiv au acoperit în special dobânzile. În aceste condiţii,este posibil ca rata de nerambursare să crească şi mai mult prinefectul psihologic descris", potrivit raportului BNR. BancaNaţională nu a publicat încă Raportul asupra stabilităţiifinanciare pentru 2010.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
