"De fiecare dată când merg la cumpărături şi văd pe rafturiledin supermarket 1.500-2.000 de produse, mă întreb de ce nu vedenimeni, dincolo de bunuri, şi acelaşi număr de deşeuri deambalaje." Profesorul Michael Braungart anticipa la început deoctombrie la Bruxelles spusele specialiştilor de mediu din ComisiaEuropeană şi liniile de responsabilitate pe care le trasează pentruanii ce urmează. Practic, dincolo de obiectivele de reciclare pecare fiecare stat membru trebuie să le îndeplinească până latermenul agreat, prevenţia apariţiei gunoiului, sarcină care cadeexclusiv în sarcina producătorilor, a ajuns în centrul atenţiei,scrie revista BUSINESS Magazin.
"Producătorul are anumite responsabilităţi, iar o parte dintreele trebuie să şi le asume singur. Noua directivă-cadru stipuleazăcă până în 2013 fiecare stat membru trebuie să aibă o strategieprivind prevenţia", spune Ionuţ Georgescu, directorul Direcţieideşeuri din Ministerul Mediului şi Pădurilor. De fapt, lucrurilenici nu pot sta altfel, dat fiind că la consumator e imposibil săvorbim de prevenţia apariţiei gunoiului, ci mai degrabă decolectare selectivă şi eficientă.
Reacţii rapide în Vest
Tendinţele în materie la nivel european şi mondial sunt clare înprivinţa a ceea ce se numeşte "economia verde". Producătorii devinconştienţi de faptul că responsabilitatea pe care o au se transpuneatât în îndeplinirea obligaţiilor şi a ţintelor de reciclare aambalajelor puse pe piaţă, pe principiul "poluatorul plăteşte", câtşi în dezvoltarea unor tehnologii care să le permită eficientizareaproducţiei de ambalaje din punct de vedere ecologic.
Unii dintre producători au preocupări în acest domeniu nu cascop în sine şi în mod conştient, ci pur şi simplu ca o reacţie deadaptare la piaţă. De fapt, se caută soluţii eficiente de ambalarede către producători ca răspuns la necesitatea de a diminuacosturile de producţie, manipulare şi transport. Nu trebuie săuităm nicio clipă faptul că de regulă ceea ce a mişcat cu adevăratlucrurile a fost forţa pieţei sau anumite acţiuni proactive lanivel european, cu repercusiuni şi pe piaţa românească. În cazuldetergenţilor concentraţi, de exemplu, a scăzut cantitatea deambalaj, raportat la unitatea de produs - deci cu toate că scopulprincipal nu a fost neapărat legat de protecţia mediului, ci deaspecte legate de eficientizarea costurilor, s-a înregistrat şi unimpact pozitiv asupra naturii.
"În acest moment, nu cred că reciclabilitatea contează pe piaţaromânească pentru un producător de ambalaj pentru simplul motiv cănu există niciun instrument legal, economic sau de altă natură caresă-l determine să facă acest lucru", începe o discuţie cu BUSINESSMagazin Sorin Popescu, directorul general al Eco-Rom Ambalaje. Înacest caz, putem să ne amintim reacţia pieţei la ecotaxa pentrusacoşe, când soluţia a fost de a găsi căi prin care să sedemonstreze că materialul utilizat este biodegradabil, evidentnumai ca reacţie la o cerinţă legală. Popescu susţine că ar contamai mult în acest moment diferenţierea produselor şi costulambalajului: "Pentru cost, în măsura în care raportul ambalaje dinmaterie primă virgină versus cele din materie primă secundară,adică din deşeuri, înclină spre cele din urmă, atunci acestea devinmai competitive".
Iar primii paşi par să vină de la multinaţionale, producători cuactivitate şi în ţări în care managementul deşeurilor e o realăpreocupare pentru cetăţeni. "Majoritatea marilor producătorieuropeni prezenţi în România ştiu de multă vreme că ambalajele suntsurse importante de avantaj concurenţial pentru produsele lor",remarcă Ştefan Liuţe, directorul de strategie al Grapefruit,agenţie specializată în strategii de branding, adăugând că la noidoar o parte din producători au învăţat acest lucru, dar e"îmbucurător" că numărul celor care investesc în ambalaje bune dintoate punctele de vedere creşte.
Lucrurile se mişcă însă lent, iar cert e că raportul dintreimaginea produsului, ca aspect vizual, şi apropierea sa de naturănu se va echilibra decât atunci când caracterul ecologic saureciclabil va fi combinat cu eficienţa economică. Altfel spus, cândambalajele ecologice vor fi şi cele mai atractive din punctul devedere al costurilor pentru producători, atunci ele vor avea opondere semnificativă din piaţă. Între timp, caracterul ecologiceste cu adevărat important pentru un număr mic de branduri, îngeneral de nişă.
Încă departe
Tendinţa este ca aspectul ecologic să devină din ce în ce maiimportant pentru consumatori şi pentru piaţă, în general. Sau, aşacum spun cei de la Eco-Rom Ambalaje, companiile vor fi nevoite săia acest aspect din ce în ce mai mult în considerare şi să găseascăun echilibru optim între cele trei componente: design, fiabilitate,mediu.
E firesc să ne întrebăm şi cum privesc consumatorii asemeneaproduse şi, mai ales, dacă gradul de preferinţă este mai ridicatsau mai scăzut pentru produsele ambalate în material reciclat.
"Cei care le observă sau care ştiu de ele le privesc, cusiguranţă, în mod pozitiv. Doar că în cele mai multe cazuri estevorba despre o indiferenţă binevoitoare, care vede caracterulecologic al produselor doar ca un detaliu interesant, darsecundar", spune Ştefan Liuţe.
În plus, la români - mai mult ca în alte părţi din Europa -caracterul ecologic al produselor şi al ambalajelor este asociatputernic cu ideea de nişă premium, un fel de pol opus al pieţei demasă. Tendinţa evidentă şi normală la nivelul anului 2010 este caoamenii să fie preocupaţi de acest aspect. Totuşi, în următoriiani, la nivel de consumator, probabil că preţul va face diferenţa,dar la nivel de instituţii şi companii mari va exista o tendinţăînspre achiziţiile verzi.
În acest moment există produse din materiale reciclabile, numaică nu este însă evidenţiat sau făcut cunoscut într-un fel anumeacest lucru. Oficialii Eco-Rom susţin că majoritatea ambalajelor dehârtie şi carton sunt realizate din hârtie reciclată, ambalajul desticlă este din sticlă reciclată, obiectele din mase plastice suntrealizate inclusiv din reciclarea deşeurilor de plastic şi, nu înultimul rând, fibrele textile din sintetice sunt fabricate dinreciclarea ambalajelor tip PET.
"Dacă ne referim la produsele româneşti, mai avem de aşteptatpână când acestea vor deveni atractive economic pentru producătorişi pentru clienţii lor. Sau până când consumatorii vor sancţiona cuportofelul produsele neecologice, deşi acest scenariu e mult maipuţin probabil la noi în ţară", conchide Liuţe.
Cert e că un raport preţ-calitate foarte bun este singuramodalitate eficientă de împământenire a produselor ecologice aicişi oriunde altundeva în lume.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
