Ne-am obişnuit ca în fiecare an să urmărim cu mare atenţie ultimul Monitor Oficial, publicat pe 31 decembrie, pentru că este posibil să aducă noi măsuri în domeniul fiscalităţii. Nici 2020 nu a făcut excepţie de la această regulă. În Monitorul Oficial 1332/31.12.2020 a fost publicată Ordonanţa de urgenţă nr. 229/2020 care, printre altele, prevede prelungirea amnistiei fiscale reglementată de Ordonanţa nr. 69/2020 şi a procedurii de eşalonare simplificată prevăzută de OUG nr. 181 / 2020.
În primul rând, OUG nr. 229/2020 prelungeşte termenul până la care contribuabilii care aveau obligaţii fiscale restante la data de 31 martie 2020 pot beneficia de măsura anulării dobânzilor şi a penalităţilor de întârziere / nedeclarare aferente acestor obligaţii fiscale principale.
Dacă OUG nr. 69/2020 stabilea ca termen limită pentru depunerea cererii de anulare a obligaţiilor fiscale accesorii data de 15 decembrie 2020, foarte mulţi contribuabili grăbindu-se sa depună documentaţia până la această dată, actul normativ publicat la final de an prelungeşte acest termen până la 31 martie 2021.
Pot beneficia de această facilitate fiscală, prin depunerea cererii de anulare a obligaţiilor fiscale accesorii până la 31 martie 2021, contribuabilii aflaţi într-unul dintre următoarele cazuri:
- Contribuabilii care înregistrează obligaţii bugetare principale restanţe la data de 31 martie 2020 şi neachitate / nestinse până în prezent. În această categorie se regăsesc contribuabilii care au depus de exemplu declaraţia de impunere în trecut, dar din lipsă de fonduri nu au achitat debitul declarat.
- Contribuabilii care depun până la 31 martie 2021 o declaraţie rectificativă prin care declară suplimentar de plată obligaţii fiscale principale cu scadenţe anterioare datei de 31 martie 2020. Noul act normativ extinde practic termenul până la care se pot depune declaraţii rectificative pentru a putea beneficia de amnistia fiscală, noul termen fiind 31 martie 2021 (faţă de termenul de 15 decembrie 2020 prevăzut de OUG nr. 69/2020).
- Contribuabilii care depun până la 31 martie 2021 un decont de TVA prin care corectează TVA cu scadenţe anterioare datei de 31 martie 2020, declarând astfel o sumă suplimentară de TVA de plată. Această situaţie este similară cu situaţia depunerii unor declaraţii rectificative prin care se rectifică sumele de plată aferentă perioadelor anterioare datei de 31 martie 2020. Se aplică acelor contribuabili care constată că au declarat sume de TVA de plată inferioare obligaţiilor înregistrate şi care doresc să regleze această situaţie. Astfel de cazuri pot apărea frecvent în practică, fie datorită modului de interpretare a dispoziţiilor legale referitoare, de exemplu la deductibilitatea TVA, fie de pildă din cauza lipsei unor documente justificative pentru aplicarea scutirii de TVA sau pentru exercitarea dreptului de deducere.
- Contribuabilii care au înregistrat obligaţii bugetare principale de plată cu scadenţe anterioare datei de 31 martie 2020, dar pe care le-au stins până la această dată, fără însă a fi achitat şi obligaţiile fiscale accesorii aferente. Acesta este cazul contribuabililor care (i) fie au declarat cu întârziere obligaţiile fiscale principale de plată (înainte de 31 martie 2020), fie au depus declaraţii rectificative înainte de această dată, fie au primit decizii de impunere anterior acestui termen şi care (ii) au achitat debitele principale înainte de 31 martie 2020, (iii) dar nu au primit din partea organelor fiscale şi deciziile de impunere referitoare la obligaţiile fiscale accesorii, astfel că acestea nu au fost achitate.
- Contribuabilii care au în derulare o procedură de eşalonare la plată obţinută până la data de 31 martie 2021/ care au obţinut suspendarea executării în condiţiile legii (i.e. fie printr-o hotărâre judecătorească, fie prin depunerea unei scrisori de garanţie bancare) şi care, până la data de 31 martie 2021, renunţă la beneficiul suspendării / eşalonarea la plată îşi pierde valabilitate.
OUG nr. 229/2020 nu prevede însă nimic cu privire la contribuabilii aflaţi în inspecţie fiscală. Ordonanţa anterioară (OUG nr. 69/2020) prevedea expres că pot beneficia de amnistia fiscală şi contribuabilii care la data de 14 mai 2020 (i.e. data intrării în vigoare a actului normativ) erau supuşi unei inspecţii fiscale în derulare. Noul act normativ nu aduce niciun fel de modificări acestei prevederi, astfel încât se poate concluziona că amnistia fiscală nu se aplică în cazul contribuabililor în privinţa cărora inspecţia fiscală a fost demarată după data de 14 mai 2020 (dar care se afla totuşi în curs la data de 31 decembrie 2020, data intrării în vigoare a noului act normativ). Drept urmare, obligaţiile fiscale principale ce vor fi stabilite la finalizarea numeroaselor inspecţii fiscale demarate la final de 2020 vor fi purtătoare de accesorii pentru care nu se va putea aplica amnistia!
Condiţiile pentru a beneficia de amnistia fiscală sunt cele prevăzute de toate actele normative anterioare similare şi anume achitarea obligaţiilor fiscale principale restante (până la data de 31 martie 2021), achitarea tuturor obligaţiilor accesorii restante care nu pot beneficia de amnistia fiscală, depunerea tuturor declaraţiilor fiscale şi, nu în ultimul rând, depunerea cererii de anulare a accesoriilor pentru care se aplică procedura amnistiei până la data de 31 martie 2021, sub sancţiunea decăderii.
Se impune precizarea că amnistia fiscală instituită prin OUG nr. 69/2020 şi prelungită prin OUG 229/2020 se aplică nu doar pentru obligaţiile datorate ANAF, ci şi pentru obligaţiile bugetare administrate de alte instituţii sau autorităţi publice, cum ar fi Administraţia Fondului pentru Mediu (AFM). Din această perspectivă, prelungirea termenului de aplicare a amnistiei este benefică, având în vedere că procedura de aplicare a OUG 69/2020 a fost publicată de Ministerul Mediului abia în 11 decembrie 2020 (deci cu 4 zile înainte de expirarea termenului de depunerii a cererii de anulare). Prin urmare, mulţi contribuabili au considerat termenul insuficient pentru a putea solicita aplicarea amnistiei pentru obligaţiile datorate AFM.
În al doilea rând, OUG nr. 229/2020 prelungeşte termenul până la care contribuabilii pot aplica pentru procedura eşalonării simplificate prevăzute de OUG nr. 181/2020, noul termen limită fiind tot data de 31 martie 2021.
Astfel, cele două acte normative amintite mai sus, emise în anul 2020 (respectiv OUG 69/2020 in privinţa amnistiei fiscale şi OUG nr. 181/2020 referitoare la procedura eşalonării simplificate) sunt complementare. Astfel, dacă amnistia fiscală se aplică pentru obligaţiile fiscale scadente înainte de 31 martie 2020, procedura eşalonării simplificate se aplică pentru obligaţiile fiscale cu scadenţe ulterioare, respectiv începând cu data declarării stării de urgenţă (i.e. 16 martie 2020), dat fiind că pentru obligaţiile fiscale scadente în această perioadă (începând cu 16 martie 2020 şi până la 25 decembrie 2020) nu s-au datorat şi nu s-au calculat accesorii, conform OUG 29/2020 cu modificările şi completările ulterioare.
Se impune a fi salutată măsura extinderii termenului pentru aplicarea procedurii amnistiei fiscale şi a eşalonării simplificate cu atât mai mult cu cât foarte mulţi contribuabili afectaţi de criza sanitară şi economică s-au găsit în imposibilitatea de a-si achita debitele către bugetul de stat.
Aşadar, dacă în condiţii normale ”amnistierea” obligaţiilor fiscale poate genera unele discuţii legate de ”moralitatea şi echitatea” unei asemenea măsuri menite a ajuta restanţierii, în contextul actual asemenea măsuri sunt extrem de necesare.
Ana-Maria Iordache este Partener D&B David şi Baias, societatea de avocatură corespondentă PwC în România
