De ce atâtea conversaţii pe care le am cu prietenii mei româniconţin acest schimb de replici? Îmi este din ce în ce mai greu sănu mă întreb de ce atât de mulţi cetăţeni capabili ai acestei ţărio critică atât de vehement.
Ca neamţ (îmi place foarte mult acest termen), mă feresc îngeneral de excesul de naţionalism. Am în general o aversiunenaturală faţă de toţi oamenii (inclusiv nemţi) care sunt preamândri de ţara lor. Venind în România însă, tot acest sistem deprotecţie împotriva naţionalismului parcă s-a inversat. Toată lumeaeste aproape anti-naţionalistă, iar eu, ca străin ce locuiesc aici,nu înţeleg de ce. În plus, mass-media pare să ţină isonul acestorcritici - din punctul meu de vedere excesive - aduse propriei ţări.În niciun caz nu devii mândru că eşti român dacă te uiţi latelevizor. Şi totuşi, din punctul meu de vedere, acest fapt estecauzat mai degrabă de perspectiva de redare, decât de faptele însine.
Cum spuneam, găsesc atitudinea atât de autocritică a româniloreronată, neproductivă şi, în termeni absolut obiectivi, nu foartefundamentată. Poate argumentele pe care le voi enumera încontinuare ar putea părea superficiale, dar eu, ca străin locuindîn Bucureşti, privesc lucrurile oarecum "din avion" - oricum maiobiectiv.
Eu cred că România a evoluat mult în ultimii ani, că este cuadevărat o ţară europeană şi că, deşi multe lucruri rămân a fi pusela punct, situaţia nu este chiar atât de neagră pe cum se prezintăadesea.
În primul rând, în ceea ce priveşte performanţa economică,PIB-ul României pe cap de locuitor ajustat cu puterea de cumpărarea urcat în 2009 la 46% din media UE, faţă de 26% în 2000 - şiaceste cifre încorporează şi scăderea abruptă a economiei româneştiîn 2009. Aşadar, bunăstarea românilor aproape că s-a dublat, întermeni obiectivi, în 10 ani. Poate părea un interval larg de timp,dar şi schimbările au fost profunde - cartiere au fost ridicateacolo unde altădată erau câmpuri, străzile s-au umplut de maşinicum în puţine capitale europene vezi, chiar speranţa de viaţă acrescut de la 70 de ani, în urmă cu un deceniu, la peste 73 de aniastăzi.
Aceste beneficii sunt vizibile şi reale. Într-adevăr, odată cuaceste beneficii au venit şi probleme, iar unii sunt în măsură săprofite de oportunităţi mai mult decât alţii. Cu toate acestea,majoritatea oamenilor cu care am stat de vorbă au simţit viaţaschimbându-se în ultimii 10 ani.
Această dezvoltare nu a fost un dat. Accesul la UE a necesitat omuncă masivă - atât prin reforme politice, cât şi economice.Creşterea a fost una susţinută, care nu s-ar fi putut crea exclusivprintr-o "bulă". O creştere de productivitate a existat. Acesta arputea fi un motiv de mândrie şi de încredere.
Din ceea ce văd în jurul meu, în momentul de faţă există maimulte oportunităţi decât oricând pentru tinerii români să-şiîmbunătăţească viaţa. Numeroase companii internaţionale oferăjoburi pentru cei talentaţi şi motivaţi. Sistemul universitararmonizat permite studenţilor români să studieze şi să sespecializeze (în programe de master) în întreaga Europa. Unelestatistici indică chiar şi 50.000 de studenţi români înstrăinătate.
În plus, având în vedere că România este încă o ţară întranziţie, sunt totuşi oportunităţi de antreprenoriat şi afaceripentru cei tineri care le depăsesc pe cele din ţările mature, undepieţele sunt saturate şi competiţia este foarte intensă în toatedomeniile. Chiar şi birocraţia, percepută ca excesiv de mare decătre majoritatea românilor, are anumite dimensiuni în care estecomparabilă cu cea "din vest": cu 10 zile necesare începerii uneiafaceri şi 6 proceduri administrative, România este pe locul 34 din139 ţări în Indexul Global de Competitivitate - înaintea Germaniei,de exemplu (18 zile, 9 proceduri).
Niciun străin nu-i va putea convinge pe români să se iubeascămai mult. Dar dacă românii continuă să se displacă pe ei înşişi capopor ignorându-şi potenţialul, multe oportunităţi pot fi ratate.Prea multi studenţi români (85% după ultimele cercetări) vor rămâneîn străinătate, iar companiile din ţară nu-şi vor putea fructificaîntregul potenţial.
Critica este bună atunci când este întemeiată şi constructivă.La români este omniprezentă. Poate pentru că au tendinţa să secompare cu cei mai buni şi să-şi creeze complexe (de câte ori nu amauzit că Bucureştiul nu este ca Viena - normal că nu - Viena a fostconstant nominalizată în cele mai recente topuri drept cel mai bunoraş de locuit din lume - puţine oraşe nu sunt ca Viena, nu numaiBucureştiul!).
Ca să închei, este bine să te compari cu cei mai buni, darpentru a te ambiţiona să ajungi ca ei, nu ca să dovedeşti cât eştide slab. Cred în această ţară şi îi apreciez locuitorii - dar îiplac cu adevărat pe cei care îşi plac şi ei la rândul lor ţara şipoporul.
Arnim Emrich este project manager
al Roland Berger Strategy Consultants România
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
