Dragos Gheorghiu si-a inceput cariera profesionala ca arhitectdiplomat (la Institutul Ion Mincu) si apoi ca designer diplomat (laInstitutul Nicolae Grigorescu), dar in ultimii 30 de ani si-aindreptat activitatea teoretica catre antropologia culturala. S-aapropiat de stiintele umane (antropologie si arheologie) avand oeducatie vizuala si tehnologica profesionala, aceasta ajutandu-l saaiba o abordare mai profunda a culturii materiale atrecutului.
Acum optsprezece ani a terminat un doctorat in antropologieistorica la Universitatea din Bucuresti, continuat cu o bursaFulbright post-doctorat la Universitatea Californiei din Berkeley,Departamentul de Arheologie, la care a fost cercetator asociat timpde doi ani de zile, dupa terminarea bursei.
Incepand cu anii '90 a inceput sa aplice cunostintele anterioare detehnologie de constructie si utilizare ergonomica a obiectelor (dela unelte si pana la case) in cazul arheologiei teoretice siexperimentale.
A predat in ultimii douazeci de ani la Universitatea Nationala deArte din Bucuresti cursuri de ceramica veche, arta preistorica,antropologie culturala si habitat.
In ultimii ani a fost Director de Cercetare, Prorector responsabilcu cercetarea si Directorul Proiectului Vadastra la UniversitateaNationala de Arte din Bucuresti.
In prezent este profesor la master si doctorat la Facultatea deArte Decorative unde preda cursuri de antropologia locuirii si esteprofesor asociat la Instituto Terra e Memoria, din Maçao,Portugalia.
Este Fellow la Centrul de Studii Avansate in Arte Vizuale alGaleriei Nationale din Washington D.C., membru in biroul Comisiei14 Neolitic al UISPP (Union Internationale des Societées dePréhistoire et Protohistoire), membru al Asociatiei Europene deArheologie si al Societatii Europene de Ceramica.
In ultimul deceniu a avut o activitate editoriala intensa, fiindcorespondent pentru The European Archaeologist, editor consultantsi apoi corespondent la Antiquity, Anglia, membru in echipaeditoriala a Semiotics Encyclopaedia Online, Victoria University incadrul Universitatii din Toronto, si editor la Journal ofExperimental Pyrotechnologies.
A editat si publicat carti la editurile Archaeopress (BritishArchaeological Reports), Archaeoligua, Cambridge Scholarly Press,Kluwer Academic, Editura Universitatii din Bucuresti.
Experimentele de la Vadastra au fost publicate in mai multecapitole din British Archaeological Reports si in diferite revisteeuropene de arheologie(http://www.publicarchaeology.eu/biblio/author/GHEORGHIU ).
- Stimate domnule profesor Dragoş Gheorghiu, acum câţiva ani,când v-am cunoscut, de la dumneavoastră am auzit pentru prima datătermenul de "arheologie experimentală". Vă rog să-l definiţi şipentru cititorii acestui dialog.
- Este destul e dificil sa gasesti o definitie care sasimplifice un subiect complex si in acelasi timp sa ii pastrezecomplexitatea. Cred ca cea mai completa si simpla definitie aarheologiei experimentale este cea a lui James R. Mathieu: aceea de"a replica obiecte, obiceiuri si procese din trecut".
Arheologia experimentala este azi o sub-disciplina acceptata aarheologiei, dar care are inca in mediul academic o semnificatieusor ambigua, diferite persoane atribuindu-i diferite intelesuri.Daca in cazul studiilor de cioplire a pietrei ea este acceptata caun posibl ajutor complementar pentru arheolog, in cel al unorsituatii complexe, cum ar fi de exemplu cele generate deconstructia si deconstructia unei case preistorice, unde seturilede variabile din sapatura arheologica sunt extrem de complicate,utilizarea experimentului este uneori criticata pe motivulreducerii complexitatii realitatii. Dar acesta este un caz mairar.
In general, studiile de arheologie experimentala incearca sainteleaga tehnologiile populatiilor din trecut, si anume acelechaînes-opératories, adica etapele proceselor tehnologice.
Antropologia secolului XX (care inglobeaza si disciplinaarheolgiei), este marcata de aparitia paradoxala a studiilor despreantropologia tehnologiilor in Franta si nu in Anglia, cultura carea initiat revolutia industriala. Scoala franceza de antropologies-a ocupat de relatia corp-tehnologie si a aplicat structuralismulpentru a analiza etapele tehnologice, denumite chaînes-opératories.Cu toate ca a inceput de la o analiza a corpului uman in relatie cumateria, studiile ulterioare ale tehnologiei au neglijat prezentaumana (i.e. prezenta corpului uman) in etapele tehnice, situatie ceazi este pe cale sa se rezolve datorita arheologieiexperientialitatii (analiza subiectivitatii operatorului).
Daca la inceput arheologia experimentala incerca sa reconstruiascaobiectele de maniera imitativa, azi aceasta perspectiva s-a maischimbat, odata cu abordarile postmoderne (sau postprocesualiste).A aparut o alta categorie de experimente apartinand unei arheologiia experientialitatii. Initial, reactia fata de aceasta ramura aarheologiei experimentale a fost una de reject, dar in timp opticas-a schimbat si acest gen de abordare (implicand experientapersonala a experimentatorului) este considerat la fel de importantca un experiment stiintific obiectiv, deoarece ne deschide portinebanuite ale semnificatiilor trecutului.
Cred ca arheologia experimentala devine azi o subdisciplinaimportanta a arheologiei contemporane, si acest fapt se poateobserva din interesul crescand al expertilor inspre experimentaresi din apetitul publicului larg de a vedea (si cateodata chiarexperimenta) cat mai multe reconstituiri ale trecutului (de la celepur stiintifice la re-enactments, adica la aspectele teatrale aleexperimentarii).
- În câteva rânduri am vizitat şi eu "cartierul general" al"experimentului Vădastra". Cum a început acesta (în anul 2000, dacănu mă înşel) şi cum a evoluat în cei zece ani de existenţă?
- Am ajuns la Vadastra la invitatia d-lui Dr. Dragos Paul Aligica,si, desi initial intentionam sa lucrez aici doar un sezon, m-amintors in acel loc timp de un deceniu.
Fascinatia pentru Vadastra a pornit de la peisaj (cel mai golas siincins peisaj pe care il vazusem pana atunci) si de lamaterialitatea lui (cele mai plastice argile de modelat). Unasemenea loc era perfect pentru experimentarea tehnologiilorarhaice de producere a ceramicii. La scara imensa a campieidunarene am construit cuptoare pe masura, chiar daca ele erauinspirate din cultura Cucuteni iar nu din cele locale. O licentacare sper sa-mi fie iertata. De ce am ales acest subiect de studiu?Pentru ca doream sa inteleg productia "industriala" a unor culturide la sfarsitul neoliticului din zona noastra geografica, inspecial pe cea a traditiei Cucuteni, care a avut o productieceramica absolut extraordinara, iar experimentele cu cuptoarepreistorice cu platforma perforata si doua camere erau destul deputine la acea data. Cuptoarele preistorice a caror temperaturapoate depasi 1.000°C sunt piro-instrumente sofisticate, al carordesign a infruntat timpul, fiind utilizate pana in perioadapost-medievala. Platforma era sustinuta de un picior, rotund sauparalelipipedic, unele dintre ele avand perforatii la baza, pentrua permite circulatia flacarii in mod uniform pe sub platforma. Potspune ca au fost primele "masini" din preistorie utilizandfocul.
De aceea cuptoarele arhaice au atras atentia si d-lui dr. AlexGibson (de la Universitatea din Bradford), unul dintre principaliiexperti din Anglia in ceramica veche, care a venit la Vadastra sacolaboreze cu mine pe acest subiect. Am invitat cu aceasta ocaziesi un olar profesionist din satul Horezu, dl. Adrian Tambrea, si amincercat sa implic comunitatea din Vadastra in realizarea uneiproductii ceramice locale. In acest caz nu mai era vorba numai deun experiment arheologic, ci de o incercare de a revitalizaproductia ceramica folclorica din sudul Olteniei, printr-o infuziede tehnologie arhaica, predata satenilor, in special copiilor dinsat.
Aceasta este partea sociala a experimentelor din Vadastra, si suntfericit ca am putut sa contribui, chiar daca doar cu o infimacantitate, la renasterea unei identitati locale si a unui interescatre folclorul local. Acest subiect de implicare sociala nu faceparte din nici un program de arheologie experimentala dinlume.
Urmatoarele experimente pe care le-am initiat au constat inreconstructia habitatului preistoric, respectiv in constructia dereplici de locuinte, alese de aceasta data din culturile dinzona.
In afara de aceste trei mari directii de cercetare de-a lungul unuideceniu am generat serii de experimente complementare, implicandceramica veche, uneltele si spatiul de locuit.
In ultimii sapte ani o serie de proiecte au insistat asupraaspectelor subiective ale experimentarii, fiind interesat inexperienta personala a performerilor/ experimentatorilor. Dupacampania din anul 2002, cand am invitat numai arheologi sacolaboreze in cadrul experimentelor de productie ceramica, aminceput sa lucrez cu echipe formate in mare majoritate din artistiplastici (ceramisti si sculptori). In ultimii trei ani am realizatreconstructii subiective / artistice (dar bazate pe datestiintifice) la scara 1/1 ale paleo-peisajului natural si culturalal Vadastrei de la sfarsitul neoliticului (epoca calcolitica), camodele de sensibilizare a perceptiei arheologilor atunci candre-interpreteaza datele arheologice.
Echipa cu care lucrez de cinci ani de zile, si cu care am construitla Vadastra un intreg sat preistoric si un paleo-peisaj kilometriceste formata din urmatorii artisti plastici: sculptorii Aurel Vlad,Marius si Stefania Stroe, si Catalin si Ileana Oancea. Am lucrat deasemenea cu pictorul Adrian Serbanescu, fiber-artist DanielaFrumusanu, art director Andreea Hasnas, ceramistii Ionel Cojocariusi Virginia Toma. Cu o parte din aceasta echipa am aplicat, inultimii doi ani, o serie dintre proiectele de la Vadastra inSardinia, in situl din epoca bronzului de la Santa Vittoria, laNurallao sau la Mandas, in cadrul proiectului european "ArtLandscape Transformations".
Last but not least, experimentele de un deceniu de la Vadastra aufost posibile si datorita unei serii de trei granturi CNCSIS, siajutorului generos al Consiliului Judetean de Cultura Olt, prinintermediul d-lui dr. Dorin Theodorescu, si al Fundatiei "Cucutenipentru Milenul trei", condusa de dl. dr. Romeo Dumitrescu.
- Haideţi să lămurim încă un lucru: la ce bun "să ne jucăm de-atrecutul"?
- Cred ca este o sansa sa ne descoperim si sa descoperim unelechei pentru viitor.
Ma voi rezuma doar la doua aspecte ale experimentarii noastre laVadastra: o re-constructie a unei identitati si re-descoperireaunui design ecologic.
In programul complex de familiarizare a comunitatii satesti cuexperimentele noastre am insistat foarte mult asupra aspectuluieducational pe care il poate avea un experiment stiintific intr-ocomunitate umana. Am printat brosuri de stiinta populara dar sipliante cu benzi desenate explicand procesul de modelare a vaselorceramice, am transferat o lucrare de master de arta muralareprezentand modele ceramice din cultura Vadastra pe peretelecaminului cultural, am organizat un muzeu satesc, apoi un atelierde ceramica. In final am incercat chiar constructia unui mic satpreistoric, cu scopul initierii unui turism participativ, care arfi putut ajuta economic comunitatea locala.
Nu am reusit sa realizam fizic decat o mica parte din programuleconomic pe care ni l-am propus (adica un arheoparc), dar, inschimb, am reusit sa modelam mintile copiilor din sat, care si-auformat o alta imagine asupra trecutului local si o alta identitatein raport cu locuitorii satelor invecinate. Faptul ca toti copiiidin sat au trecut prin atelierul nostru de modelaj ceramic si auconstruit mici vase, animale sau jucarii de lut, utilizand forme sidecoratii arhaice a fost o lectie practica de istorie locala pecare nu o vor uita niciodata.
Constructia satului preistoric a fost pentru toti participantii laexperiment o lectie de tehnologie ecologica. S-a dorit cu aceastaocazie ca in afara cercetarii experimentale a constructiilortraditionale sa se studieze si modul in care o comunitate ruralacontemporana s-ar putea reintoarce la tehnicile ecologicetraditionale de constructie, utilizand pamantul si resurselemateriale locale.
Arhitectura satului este azi realizata in totalitate din caramidasi beton, si nu mai utilizeaza lutul decat la anexelegospodariilor, desi, cu o generatie in urma, marea majoritate acaselor era realizata din chirpici asezat pe o structura de lemn,singura cladirea primariei fiind ridicata din caramida la inceputulsecolului XX. In acest context, reintroducerea tehnologieitraditionale ecologice care utiliza lutul nears in constructialocuintei ar insemna in primul rand o problema de re-educareecologica a locuitorilor satului.
Prin acest proiect s-a realizat un process educativ pe doua niveleculturale: in cultura urbana prin educarea ecologica a studentilorimplicati in proiect, si in cultura rurala prin convingerea unoradintre sateni ca resursele locale le pot permite realizarea unorconstructii ecologice prin aplicarea tehnologiei bunicilor sistramosilor lor.
Se poate spera ca, in cazul unei actiuni sociale sustinute, unelementalitati sa se schimbe, si ca unii sateni sa accepte un designecologic utilizand pamantul, in proiectarea unor tipuri de locuintesau de cladiri emblematice, precum muzee ale traditiei sauarheoparcuri. Pe un alt plan educational, am inceput educareastudentilor arhitecti si designeri in spiritul unei intelegeri atrasaturilor ecologice ale traditiei locale ale arhitecturiivernaculare, si a reintroducerii materialelor traditionale inarhitectura vernaculara contemporana.
- De ce aţi ales tocmai Vădastra pentru experimenteledumneavoastră? De ce n-aţi optat pentru zone-martor cu onotorietate superioară pentru cultura neolitică?
- Satul Vadastra de 1.643 de locuitori, este situat in sudulOlteniei, pe cea mai nordica terasa de loess a Dunarii. Nu arenimic special, nici arheologic, nici peisagistic. Dar cand am ajunsaici prima data, am stiut ca o sa revin.
- Am întâlnit, la Vădastra, oameni de ştiinţă veniţi acolo dintoate cele patru zări ale cunoaşterii. Cine sunt ei şi de ce s-orfi ostenit să bată drumul de la Universitaţile şi Institutele lorpână la noi, în judeţul Olt, într-un sat necăjit din CâmpiaDunării?
- Oamenii de stiinta care au venit la Vadastra au facut-o dinpura curiozitate umana si stiintifica. Era prima invitatie pe caremulti dintre ei o primeau in Europa de Est, la un tip de exprimentepe care (cel putin englezii care nu lucrau cu cuptoare cu douacamere) inca nu le facusera.
Apoi s-a intamplat cu ei ce s-a intamplat si cu mine dupa primaexperimentare a spatiului Vadastrei: au revenit. Le-a placut salucreze cot la cot cu satenii si cu studentii, sa poarte discutiiinterminabile la crasmele satului despre socul cultural,calcolitic, tehnologii vechi, echipe de fotbal si cate si mai cate.In concluzie le-a placut suprarealismul satului romansesc,penduland intre arhaism si kitch-ul contemporan.
In zece ani am avut placerea de lucra cu arheologi, antropologi siartisti din Anglia, Finlanda, Belgia, Franta, Polonia, Germania siUSA; am lucrat si coordonat masteranzi din Anglia si Polonia, amcolaborat si publicat impreuna cu experti de la universitatileBournemouth, Bradford, Bristol, CNRS, Missouri-Columbia sauAcademia de Stiinte din Polonia.
- În publicaţiile internaţionale de specialitate "experimentulVădastra" a beneficiat de spaţii ample şi de comentarii elogioase.Cum stă treaba cu aşa-zisa "recunoaştere internă"?
- Mi-e greu sa raspund la aceasta intrebare. Hai sa zicem ca afost receptat neagresiv (cu o singura exceptie), si mai multignorat la nivel oficial, desi in tara fusese prezentat intr-o mareexpozitie la Muzeul Natioal de Istorie, si publicat in revisteleSecolul XX si Descopera.
Am fost curios sa urmaresc efectele proiectului asupra tinereigeneratii: astfel am vazut cum a influentat activitatea deexperimentare de la Iasi, cum a starnit interesul unor critici dearta si arhitecti pentru arhitectura de lut si cum a impresionat peelevii din Ludus care l-au prezentat in extenso pe site-ullor.
Acum 4 ani am fost impresionat cand am intalnit la Vadastra ofamilie din Brasov care citise despre experimente in revistaDescopera si hotarasera sa vina sa petreaca concediul cu noi. Deatunci ne viziteaza in fiecare an si fetita a devenit ceramist.Pentru mine, vizitele anuale la Vadastra ale familiei Comancantaresc mai mult decat vreo lauda intr-o foaie locala, fie ea sistiintifica.
- Ştiu că, dincolo de aspectele ştiinţifice, aţi dorit şi v-aţistrăduit ca proiectul coordonat de dumneavoastră să aibă impact(social, cultural, economic) şi asupra comunităţii locale dinVădastra. Aţi reuşit să-l induceţi?
- Pana la un punct am reusit sa demonstrez ca este posibil sa seimbunatateasca conditia economica a unei comunitati in cazul incare stie si poate sa exploateze trecutul local. Desi la Vadastraam inceput sa lucram cu toti tinerii din sat, care au ajuns la unnivel mediu de realizare de obiecte ceramice, doar un singurindivid a reusit sa depaseasca acest nivel si sa-si puna pepicioare o afacere serioasa. Este vorba despre dl. Ion Cococi, carein prezent este si instructor ceramist la scoala din Vadastra, sicare, in urma educatiei tehnice si artistice primite in cadrulproiectelor de arheologie experimentala, a devenit mester popularprofesionist, cu expozitii in toata Europa.
Cred ca o influenta destul de mare au avut experimentele de laVadastra asupra unor comunitati din Sardinia, precum cele de laSeulo, Santa Vittoria si Nurallao. Aici am reluat o parte dintreexperimentele de productie ceramica si metal, la care am implicattinerii din comunitatea locala si acesta a fost fermentul uneireveniri a fondului folcloric local (altfel spus al mandrieilocale), multi experimentalisti amatori si artisti localiimplicandu-se in continuarea proiectului.
- Cum dumneavoastră trăiţi atât în acum cât şi acum 7.000 deani, spuneţi-mi cum se vede prezentul privit din neolitic? Darneoliticul scrutat din prezent?
- Cred ca lectia trecutului este una de revenire la valorilefundamentale ale existentei umane. Trecutul este o lectie deecologie, de redescoperire a materialitatii si a spirituluilumii.
Din punct de vedere experiential, experimentarea "obiectelor,obiceiurilor si proceselor din trecut" mi-a imbogatit viata, mi-aoferit perspective noi asupra cunoasterii de sine.
Cred ca am raspuns prin aceasta si intrebarii de ce Apusul a fostinteresat sa vina tocmai pana aici. Pentru ca a fost o experientaprofund umana.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
