Băncile centrale şi-au majorat rezervele valutare după crizele financiare de la sfârşitul anilor 1990 pentru a-şi proteja economiile împotriva ieşirilor de capital şi deprecierii monedelor. Scăderea rezervelor se datorează unui fix de forţe care include încetinirea economiei Chinei şi devalorizarea yuanului, incertitudinile legate de ce va face Rezerva Federală americană cu dobânzile, prăbuşirea preţurilor materiilor prime în frunte cu petrolul şi deciziile Elveţiei şi Japoniei de a nu mai interveni în sprijinul monedelor lor.
Reducerea rezervelor înseamnă fie că acestea sunt puse la bătaie pentru contrabalansarea ieşirilor de capital sau pentru susţinerea monedelor, fie că nu mai este nevoie ca acestea să fie atât de mari. Oricare ar fi răspunsul, cert este că restrângerea rezervelor se traduce prin împuţinarea banilor care circulă în sistemul financiar, având în vedere tendinţa autorităţilor de a recicla rezervele de bani în monedă locală sau active lichide precum obligaţiunile.
Să urăm deci bun venit „înăspririi cantitative”, după cum scrie George Saravelos, strateg al Deutsche Bank. Echipa lui Saravelos prezice că 2015 va fi anul de vârf al rezervelor valutare după două decenii de creştere, cu China în avangardă în condiţiile în care noul său regim valutar înseamnă sacrificarea rezervelor valutare pentru a împiedica yuanul să intre în cădere liberă. Banca centrală a Chinei şi-a redus deja rezervele de la 3.990 miliarde de dolari în 2014 la 3.650 miliarde de dolari.
Pentru pieţe, explică Deutsche Bank, rezerve mai mici înseamnă că obligaţiunile vor avea yielduri mai mari şi aprecierea dolarului în raport cu principalii rivali, printre care euro şi yenul.