Totuşi, această normalitate are limitele sale, exact ca şi în cazul preşedintelui. Alegerea lui Francois Villeroy de Galhau echivalează în acelaşi tim cu alegerea de a rămâne fidel unei tradiţii franceze de care preşedintele francez este extrem de ataşat, şi anume încrederea în formarea tradiţională a elitelor republican. Provenind dintr-o familie de industriaşi, viitorul guvernator a urmat pregătirea tipică a patricienilor republicii. Această pregătire este evident „liniştitoare” pentru preşedinţie, permiţând o înţelegere reciprocă perfectă. În rest, noul guvernator împărtăşeşte esenţialul gândirii economice a lui Francois Hollande. Acesta dezvoltă în cartea sa „Esperance d’un Europeen” speranţa unui capitalism temperat de etica creştină, făcând o pledoarie pentru un sector francez care „rămâne fidel responsabilităţii economice”. Ideea corespunde perfect orientării preşedintelui francez. Dar punctul central care explică numirea este reprezentat de viziunea asupra Europei a noului guvernator. Viziunea sa este una dintre cele mai clasice: Franţa este o ţară în declin aflată în faţa unei Germanii care a profitat de reforme. Şi din acest punct de vedere apropierea de Hollande este frapantă. În plus, François Villeroy de Galhau este partizanul unui „Eurodeal”, aflat de asemenea în centru gândirii europene a preşedintelui francez.