În 2009, când s-au împlinit 20 de ani de la căderea Zidului Berlinului, Franţa şi Marea Britanie au deschis arhivele referitoare la acest eveniment. Odată cu acesta fraza lui Helmut Kohl, " Eu vreau unitatea Germaniei şi am s-o fac!", căpăta noi sensuri.
Ce gândea Thatcher despre Kohl: "Este capabil de orice. Nu se mai controlează".
Ce gândea Kohl despre Thatcher (din înregistrarea unei întâlniri cu George Bush şi Mihail Gorbaciov): "Spune că Parlamentul European nu trebuie să aibă nicio putere pentru că Westminster (parlamentul britanic - n.n.) nu poate să cedeze nico bucăţică din suveranitatea sa."
Thatcher a părăsit puterea în 1990, Mitterand în 1995, Kohl 1998. Mitterand a murit, Thatcher este foarte bolnavă, dar Kohl, desemnat în anii '90 cel mai puternic om al planetei, continuă şi la 81 de ani să provoace comentarii.
Nu mai departe de două săptămâni el a avut, într-un interviu, o ieşire extrem de virulentă la adresa "pupilei" sale Angela Merkel căreia nu i-a pronunţat numele."Niciodată Kohl nu a mai fost atât de furios decât atunci s-a descoperit finanţarea ilegală a partidului său (Kohl a părăsit politica după ce a devenit public că CDU, partidul său şi, astăzi, al lui Merkel, a folosit finanţare ilegală în campania electorală, dar fostul cancelar nu a fost urmărit în justiţie - n.n.), comentează Vasile Puşcaş, profesor la Universitatea Babeş Bolyai din Cluj.
"Germania nu mai este, de ani buni, o forţă demnă de luat în seamă. (...) Schimbările din lume nu pot fi o scuză pentru absenţa reperelor sau a ideilor".
Chiar aşa? Care este, până la urmă, sensul acestei furii?
"Conceptul de Uniune Europeană, aşa cum a fost pus la punct de Kohl, Mitterand şi Thatcher era cu mult mai important decât cel de Statele Unite ale Europei (SUE), vehiculate acum. Uniunea lui Kohl avea nu doar dimensiunea economică, ci şi pe cea politică care acum a fost lăsată în mâinile statelor, după ce, ceea ce mai rămăsese în Tratatul de la Maastricht (Tratatul privind Uniunea Europeană, 1993 - n.n.) a fost tăiat definitiv în Tratatul de la Lisabona (intrat în vigoare în 2009 într-o formă mult diluată după respingerea Tratatului privind o Constituţie a Europei, în 2005, în Franţa şi Olanda - n.n.). Asta este furia lui Kohl", opinează profesorul Puşcaş, prezent în inima transformărilor care au avut loc în Uniunea Europeană în ultimul deceniu.
Aşa ceva nu mai poate continua.
"Acum se pune problema în ce formă să se întâmple schimbările. După atâtea cedări nu va exista o reformă (care era valabilă în perioada extinderii UE), ci o transformare. Dar pentru aceasta îţi trebuie resursele şi instrumentele. Îţi trebuie un lider care să combine credibilitatea cu credibilitatea resurselor", spune Puşcaş.
Doar că Merkel este suspectată că, din temeri electorale, nu o face.
După Tratatul de la Lisabona, o parte din puterea Bruxelles-ului a revenit la statele membre sub aşa numitul "guvernamentalism intensificat". Acest transfer fără o unitate metodologică a condus la parohialisme. Statele şi-au folosit puterea pentru a-şi mări capacitatea de negociere în interiorul UE. Apoi au mers mai departe.
Presa germană relatează de câteva zile că tratatul lui Schäuble mizează pe transferul de atribuţii Bruxelles-ului în materie de economie şi finanţe în detrimentul suveranităţii statelor. Planul este valabil pentru cei 17 membri ai zonei euro, iar Wolfgang Schäuble admite că acest lucru va împărţi Europa în două - în ţările din eurozonă şi cele din afara ei, majoritatea din fostul Est comunist care nu sunt nici măcar integrate în Mecanismul European al Ratelor de Schimb (pas premergător adoptării euro).
Ideea va stârni dezbateri aprinse nu doar în Germania, dar va pune la grea încercare ţările din Est.
În România mişcarea a fost anticipată atunci când Bucureştiul a aderat de bunăvoie la "Euro plus" cu toate constrângerile pe care le presupune acest plan care împinge cu un pas înainte prevederile Pactului de Stabilitate şi Creştere pentru zona euro.
Dar alte ţări din Est cum ar fi Ungaria care a abandonat ideea adoptării euro în acest deceniu, Cehia, eurosceptică şi chiar Polonia care a evoluat admirabil în criză ar putea să se simtă abandonate.Iată Europa cu două viteze, un concept care rânjeşte ameninţător încă din timpul dezbaterilor pe marginea Constituţiei europene.
Nu se pune acum cu gravitate problema ca vreo ţară să respingă acest planul de salvare în zona euro, deşi temeri există şi în Germania, de vreme ce Schäuble şi-a îndemnat colegii să voteze raţional în Parlament când va veni timpul.
Dar iată că "Europa cu două viteze" ar putea să prindă chip chiar în urma atât de mult aşteptatului plan integrare mai profundă a UE.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels