► Anul 2021 a fost unul cu producţii de cereale record comparativ cu 2020, când acestea au fost afectate de secetă. Dar România are încă o productivitate mai scăzută a recoltelor în comparaţie cu alte ţări agricole avansate tehnologic.
► Printre factorii care contribuie la această evoluţie se numără structura fermelor încă foarte polarizată, cu un număr enorm de exploataţii individuale mici, de subzistenţă, infrastructura deficitară a sistemului de irigaţii şi subdezvoltarea segmentului de logistică.
► Astfel că investiţiile orientate către comasarea terenurilor, tehnologizare, irigaţii şi depozitare, dar şi o strategie pe termen lung a statului de susţinere şi dezvoltare a acestui sector ar putea duce la creşterea agriculturii în PIB şi rezilienţa acestui sector la diferite perturbări.
► De altfel şi recomandările Comisiei Europene în ceea ce priveşte planul strategic PAC (Politica Agricolă Comună) al României sunt: promovarea unui sector agricol inteligent, rezilient şi diversificat, care garantează securitatea alimentară, combaterea schimbărilor climatice, încurajarea inovării şi a digitalizării în agricultură şi în zonele rurale şi încurajarea adoptării acestora.
► Pandemia de COVID-19 a expus vulnerabilităţile lanţurilor de aprovizionare agricole din întreaga lume. Este necesar ca aceste riscuri să fie înţelese şi impactul diminuat prin crearea unor lanţuri de aprovizionare rezistente pentru a asigura securitatea alimentară, dar şi pentru a susţine fermierii.
► În România, deşi ponderea agriculturii în Produsul Intern Brut a scăzut destul de mult în ultimii ani, acest sector rămâne un motor important al economiei locale, cu un aport de circa 4% la PIB în 2020 şi un potenţial uriaş de creştere şi atragere de investiţii.