Politicile industriale adoptate de Guvern ar trebui să trateze diferit impozitarea aplicată jucătorilor din industrie faţă de cea a furnizorilor de servicii, pentru ca produsele "made in România" să devină branduri cu notorietate şi să aducă un aport semnificativ la creşterea economică, aceasta este una dintre propunerile reprezentanţilor patronatelor din industrie, prezenţi la un workshop pe tema viitorului industriei manufacturiere în România.
"Este adevărat că şi mediul privat ar trebui să promoveze produsele româneşti, însă avem nevoie şi de politici industriale care să ajute industria să se dezvolte în perioada de criză. În această perioadă ar trebui să se aplice tratament fiscal diferenţiat în industrie faţă de servicii, unde costurile sunt mai mici", a spus Maria Grapini, preşedintele Federaţiei Patronale a Industriei Uşoare din România (FEPAIUS).
Totuşi, consultantul fiscal Emilian Duca spune că o astfel de măsură nu ar fi suficientă pentru îmbunătăţirea industriei manufacturiere româneşti, plus că nu s-ar putea aplica pentru că România şi-a asumat nişte angajamente atunci când a intrat în Uniunea Europeană, pe care trebuie să le respecte.
"Există sisteme de impozitare diferite, însă nu în funcţie de tipul sectorului de activitate, ci pentru anumite categorii de afaceri de tip speculativ, care sunt impozitate mai mult. Există tot felul de propuneri care nu sunt realizabile, pentru că România şi-a luat nişte angajamente pe care trebuie să le respecte: impozitul pe profit nu poate fi aplicat diferenţiat în funcţie de sectorul de activitate, ci în funcţie de veniturile companiilor - IMM-uri sau companii mari", a spus Duca.
Profesorul Alexandru Taşnadi de la Facultatea de economie din cadrul ASE a amintit de un program guvernamental lansat în urmă cu 10-12 ani (programul "Fabricat în România", iniţiat în guvernarea Năstase), prin care se încerca o promovare a produselor autentice româneşti, însă care nu a dat rezultate din cauza economiei de piaţă.
"Cea mai mare provocare cu care se confruntă industria românească este crearea unui curent de opinie faţă de produsele româneşti şi redobândirea încrederii în produsele «made in România». Când s-au realizat privatizările, multe dintre întreprinderile cumpărate au fost închise. Prin liberalizarea preţurilor, firmele româneşti au intrat pe o piaţă concurenţială, iar angajaţii români, obişnuiţi să lucreze la comandă au început să lucreze în funcţie de vânzări", a spus profesorul Taşnadi.
"Nu putem deveni dintr-odată Versace şi Chanel"
Maria Grapini a mai spus că România ar trebui să trateze diferit investiţiile în promovarea brandurilor, în resurse umane şi cercetare, pentru că un brand românesc nu are zeci de mii de euro pentru a-şi putea promova produsele în magazinele multibrand.
"România trebuie să ajungă un exportator net de produse româneşti. Avem peste 400 de branduri româneşti de îmbrăcăminte şi încălţăminte pe care trebuie să le valorificăm chiar dacă nu putem deveni dintr-odată Versace şi Chanel", a spus Grapini.
Economia României a crescut anul trecut cu 2,5% după doi ani de recesiune în care PIB-ul a scăzut ( -7,1% în 2009 şi - 1,3 în 2010), însă această creştere nu s-a simţit în economia reală, având în vedere că numărul de firme intrate în insovlenţă a crescut, nu au fost create prea multe locuri de muncă, iar şomajul a început din nou să crească. De asemenea, în ultimul trimestru al anului trecut economia a scăzut faţă de trimestrul anterior cu 0,2%, iar analiştii estimează o scădere şi în T1 din 2012, ceea ce ar putea aduce din nou economia în recesiune.
Programul "Fabricat în România" a fost lansat în anul 2001 de guvernul Adrian Năstase, pe fondul scăderii consumului de produse româneşti. Până la finalul mandatului său, Năstase a reuşit să crească vânzările principalelor mărci româneşti, prin campanii de promovare în presă şi outdoor. Pe principalele căi de comunicaţie, de pildă, erau amplasate panouri "Fabricat în România".
Mai mult, autorităţile erau stimulate să cumpere "româneşte", cea mai mare comandă internă fiind de dotare a şcolilor cu microbuze Aro pentru elevi. Uzinele Aro au intrat ulterior în faliment. Serviciile au o pondere de 50% în PIB, în timp ce ponderea reprezentată de industrie nu depăşeşte 25-30% din PIB. În 1990 industria reprezenta peste 44% din PIB-ul României.
Economie dominată de investitori străini
În prezent, sectorul industriei este predominat de investitori străini, mai ales în domenii precum cel auto, reprezentat în principal de francezii de la Renault şi de americanii de la Ford. Şi sectorul bancar este deţinut în proporţie de 80% de străini, având în vedere că există doar două bănci de stat (Eximbank şi CEC Bank) şi două cu capital privat românesc, Banca Transilvania (ai căror acţionari majoritari sunt BERD - 15%, Bank of Cyprus - 10% şi Horia Ciorcilă - 5%) şi Banca Feroviara (controlată de omul de afaceri Valer Blidar). Aprecierea leului faţă de euro/dolar, liberalizarea serviciilor publice (care a condus la creşterea preţurilor lor), creşterea competiţiei cu China au fost doar câţiva dintre factorii care au avut un impact imediat asupra competitivităţii industriei manufacturiere româneşti.
"Este adevărat însă că cei din industrie nu s-au adaptat încă la sistemul de economie de piaţă în care cererea dictează", a mai spus Duca.
Industria este dominată preponderent de investitorii străini - sectorul auto
Maria Grapini spune însă că industria manufacturieră din România este în prezent percepută greşit prin definiţie, având în vedere că muncitorii din confecţii au ajuns un fel de semiroboţi, având în vedere că utilajele sunt în mare parte asistate de calculator.
"Mai avem 200.000 de lucrători în industria manufacturieră, faţă de un milion, cât aveam în '89. România a pierdut foarte mult în momentul în care China a intrat puternic pe piaţa europeană pentru că nu a avut politici industriale de aplicare la timpul potrivit. Aveam filaturi, topitorii şi ţesătorii de mătase naturală, iar acum trebuie să importăm mătasea. Nu am avea o problemă cu importurile, însă trebuie să ai cash atunci când imporţi materia primă, iar atunci când exporţi primeşti banii într-un termen de până la 120 de zile", a spus Grapini. Luca Serena, preşedintele confederaţiei patronale Confindustria, a dat exemplul Italiei, care a reuşit să-şi promoveze produsele proprii, în ciuda faptului că produsele chinezeşti au câştigat teren în ultimii ani.
"România nu are un model economic bine definit, de creştere economică cu ajutorul IMM-urilor sau al întreprinderilor mari. Modelul ecomomic italian - bazat branduri proprii create de micii afacerişti italieni - a reuşit să câştige cotă de piaţă în ciuda avansului importurilor de produse chinezeşti", a spus Serena.
Programul francez "Fabricat în Franţa" avea ca ţintă blocarea achiziţiei de produse chinezeşti, însă problema a fost că multe companii europene (inclusiv franceze) s-au dus în China şi au început să producă sub eticheta "Made in China".
Şi fostul ministru al economiei Ion Ariton a vorbit despre lansarea unui program de susţinere a produselor româneşti, dar specialiştii s-au arătat sceptici în ceea ce priveşte rezultatele. Riscurile veneau din partea Comisiei Europene, care ar fi sancţionat favorizarea mărcilor româneşti în relaţia cu statul. Oricum, totul s-a rezumat la o declaraţie de intenţie, nefiind alocate fonduri pentru un proiect concret.
Ulterior, PDL a declanşat o campanie de imagine centrată pe sloganul "Cumpără româneşte". Acesta a devenit, dintr-un program guvernamental, o propunere a Organizaţiei oamenilor de afaceri ai PDL Bucureşti.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
