Viitoarea lege a achiziţiilor publice care va intra în vigoare în 2016 va avea drept unic criteriu de atribuire a contractelor de achiziţie publică „oferta cea mai avantajoasă din punct de vedere economic“ şi nu „preţul cel mai mic“.
În actuala legislaţie, poate fi ales un singur criteriu de atribuire a contractelor de achiziţie publică dintre două variante prestabilite: fie „oferta cea mai avantajoasă din punct de vedere economic“, fie, în mod exclusiv, „preţul cel mai scăzut“. Ca urmare, preţul cel mai scăzut este folosit în proporţie covârşitoare ca principal criteriu de atribuire, ceea ce de multe ori a dus la prestarea de servicii şi lucrări de calitate slabă, opinează avocaţii Nicolae Ursu şi Cristiana Diţoiu unul din avantajele viitoarei legi a achiziţiilor publice ce urmează să intre în vigoare de la 1 ianuarie 2016 şi care, în opinia celor doi, va aduce schimbări majore în materie de achiziţii publice.
În prezent, nu există reglementări exprese cu privire la modificarea contractelor de achiziţie publică. Noua lege va stipula cazurile în care modificarea contractului de achiziţie publică nu impune organizarea unei noi proceduri de atribuire. Această nouă prevedere va fi foarte utilă în limitarea semnificativă a practicii prin care valoarea iniţială a contractului este substanţial majorată prin acte adiţionale, fără organizarea unei noi proceduri de atribuire.
Potrivit noului proiect, ofertanţii vor putea depune o declaraţie pe proprie răspundere, numită DUAE (documentul unic de achiziţie european), prin care atestă că îndeplinesc criteriile de participare şi selecţie pentru procedura de achiziţie publică, fără a mai fi necesară depunerea certificatelor care să dovedească acest lucru.
O altă prevedere importantă: candidatul va fi obligat să menţioneze în ofertă părţile din contract pe care urmează să le subcontracteze. În cazul în care se permite expres prin documentele de achiziţie, candidatul va putea subcontracta 5% din valoarea contractului, fără să fie nevoit să informeze autoritatea contractantă. În cazul în care pragul de 5% este depăşit, trebuie să se precizeze partea din contract care va fi subcontractată. Pe de altă parte, faptul că nu se precizează un număr maxim de subcontractanţi determină o lipsă de control asupra numărului acestora, ceea ce ar putea duce la fragmentarea artificială a serviciilor către mai mulţi subcontractori care nu depăşesc pragul de 5% şi, în consecinţă, la îngreunarea gestionării relaţiilor cu aceştia de către autoritatea contractantă.
Cu acordul autorităţii, contractantul va avea dreptul de a implica noi subcontractanţi, pe durata executării contractului, cu condiţia ca nominalizarea lor să nu reprezinte o modificare substanţială a contractului.
