La câteva luni de la căderea Zidului Berlinului, Helmut Kohl se întâlnea cu Mihail Gorbaciov, liderul URSS, la acesta acasă, pentru a negocia reunificarea Germaniei, spre groaza premierului britanic Margaret Thatcher. Un jurnalist sovietic o numise Doamna de Fier, şi nu degeaba.
Thatcher, reformatoarea economei britanice, iar după unii călăul clasei de mijloc britanice, se temea şi a avertizat că o Germanie reunificată ar deveni o superputere europeană. Şi a avut dreptate. A încercat să blocheze eforturile lui Kohl pentru reîntregirea ţării sale. Helmut Kohl, politicianul care a rezistat cel mai mult în funcţia de cancelar, a murit vineri, la vârsta de 87 de ani. Angeke Merkel, actualul cancelar, este unul dintre protejaţii săi.
Într-o serie de manevre rapide şi îndrăzneţe în 1990, Kohl, în calitate de cancelar al Germaniei de Vest, s-a dus la Moscova pentru a-i cere lui Gorbaciov recunoaşterea Germaniei reunificate, a semnat un tratat de uniune economică şi socială rapidă cu liderii est-germani care i-au alungat pe comuniştii lui Erich Honecker. Cu ajutorul descurcăreţului său ministru de externe Hans-Dietrich Genscher a câştigat sprijinul Americii pentru planurile sale, scrie The Guardian.
SUA au avut un rol important în reîntregirea Germaniei. În consultările cu americanii de după căderea Cortinei de Fier, sovieticii acceptaseră deja în principiu reunificarea, notează Deutsche Welle. Principala problemă era dacă Germania mare rămânea membră a NATO, aşa cum era Germania de Vest.
Unul din ajutoarele de nădejde ale lui Kohl, vicepreşedintele cancelariei Horst Teltschick spune că Kohl făcuse din apartenenţa Germaniei la NATO una din precondiţiile prelungirii vizitei în URSS. Pe liderul sovietic, care avea pe cap probleme mult mai mari decât NATO, precum prăbuşirea imperiului său, apartenenţa Germaniei la alianţa militară nord-atlantică nu-l deranja. Ba chiar i-a oferit o oportunitate de afaceri. URSS acumulase datorii enorme în urma cursei pentru înarmare contra SUA şi nu mai putea menţine controlul asupra statelor din Est.
În schimbul permisiunii Kremlinului pentru reunificare, Kohl a acceptat plata costurilor retragerii trupelor sovietice şi stabilirii acestora acasă.
De asemenea, cancelarul a promis ajutor financiar pentru stabilizarea bugetului URSS. Suma totală plătită de Germania de Vest Moscovei pentru reunificare nu este cunoscută. Estimările o plasează între 50 şi 80 de miliarde de mărci (31-50 de miliarde de dolari). Mulţi spun că preţul a meritat, alţii că este mult prea mic pentru a fi adevărat.
Faptul că Germania şi-a permis eforturile de reconstrucţie naţională poate fi atribuit unei alte realizări politice de-a lui Kohl, Tratatul de la Maastricht din 1992, prin care a luat fiinţă Uniunea Europeană şi s-au pus bazele formării zonei euro.
Ambele proiecte au permis Germaniei să demonstreze că este capabilă de un nou miracol economic.
În 1990, economia Germaniei echivala cu 1.592 miliarde de dolari, faţă de 1.182 miliarde de dolari cât era cea a Marii Britanii. Anul acesta, GDP german este estimat de FMI la 3.423 miliarde de dolari, iar cel britanic la 2.496 de miliarde de dolari.