Scenariul în care nimic în politica fiscală nu se mişcă, iar datoria explodează este cuprins în ultimul raport de ţară al Comisiei Europene care subliniază cât de importantă pentru condiţiile de finanţare a unei ţări este percepţia pieţelor asupra sustenabilităţii datoriei publice. Ca urmare a relaxărilor fiscale, a majorărilor salariilor şi a altor beneficii având ca efect creşterea deficitului bugetar, datoria publică va avansa constant. Economiştii au subliniat deja pericolul reintrării într-o spirală a îndatorării de tipul celei înregistrate înainte şi după marea criză când datoria publică practic s-a dublat în doar patru ani (2007 – 2011, de la 16% din PIB la 32% din PIB).
„Când acorzi salarii mai mari şi indemnizaţii mai mari creezi «îndreptăţiri» pe care nu le mai poţi anula uşor. Acestea trebuie acordate an de an, iar această situaţie poate crea o «spirală» a îndatorării în momentul în care bugetul nu poate susţine promisiunile făcute“, comentează economistul Aurelian Dochia. O datorie mare pune presiune mare pe buget. O ţară cu o îndatorare de 40% din PIB plăteşte pe dobânzi anuale în medie 1,6% din PIB. Una cu o îndatorare de 80% din PIB plăteşte, fireşte, pe dobânzi 3,2% din PIB, bani ce trebuie luaţi din sănătate, educaţie etc., arăta recent economistul Valentin Lazea de la BNR. La o datorie publică de sub 40% din PIB, România a plătit anul trecut pe dobânzi 9,5 miliarde de lei, cu puţin sub cele plătite în 2014, de 10,1 miliarde de lei. Spre comparaţie însă, dobânzile au însemnat anul trecut mai mult de jumătate din banii pe care bugetul i-a cheltuit pentru investiţii (cheltuieli de capital) – 18 mld. lei.
Cum relaxarea fiscală a condus la majorarea deficitului la 3% din PIB anul acesta şi 3,8% din PIB în 2017 (în opinia Comisiei Europene; sub 3% din PIB în opinia guvernului) automat datoria va creşte.
Economiştii avertizează însă că, în cazul României, o datorie publică de peste 40% din PIB pune în gardă pieţele şi ar putea conduce la creşterea costului de finanţare a ţării. Raportul citat al Comisiei reaminteşte de situaţia din 2009 când, deşi datoria publică a fost scăzută (23% din PIB), România nu a mai putut să o finanţeze din cauza dezechilibrelor macroeconomice cu care se confrunta (deficit bugetar de peste 9% din PIB pe ESA), fiind obligată să încheie acordul cu FMI şi UE.
Programele cu FMI şi UE au echilibrat situaţia. Pe termen scurt, Comisia nu vede pericole la adresa economiei, dar susţine că, pe termen mediu, există riscuri ridicate în privinţa sustenabilităţii datoriei. Potrivit acestui scenariu, dacă politica bugetară nu se modifică, datoria publică a României ar urma să crească în mod constant de la sub 40% din PIB în 2015 la peste 60% din PIB în 2026. Acest scenariu presupune un deficit primar structural constant de 2,3 % din PIB în perioada 2017-2026. În scenariul guvernului, deficitul structural ar urma să fie de 2,73% din PIB anul acesta, de 2,86% din PIB în 2017, 2,4% din PIB în 2018 şi 1,87% din PIB în 2019.
O pondere a datoriei de peste 60% din PIB în 2026, combinată cu riscuri ridicate semnalate în urma efectuării unor teste de sensibilitate suplimentare (privind şocurile legate de soldul primar şi rata de schimb), indică riscuri ridicate pentru România în materie de sustenabilitate a datoriei pe termen mediu, arată raportul Comisiei Europene. Însă, subliniază documentul, în situaţia în care soldul structural s-ar apropia de obiectivul bugetar pe termen mediu (MTO, care cere unei ţări cu o datorie de sub 60% din PIB să aibă un deficit structural de maximum 1% din PIB), datoria publică a României ar scădea la aproximativ 35 % din PIB în 2026.
