"Tineti-va bine in scaune, economia romaneasca decoleaza. Produsul intern brut, care masoara valoarea adaugata din economie, a crescut cu 6,1% pe primul trimestru, peste cele mai optimiste asteptari. Explicatia este cresterea consumului privat, care se datoreaza la randul sau cresterii salariilor, mai ales in sectorul public, cu 26%. Adica oamenii au avut mai multi bani, pe care i-au cheltuit."
Asa incepea articolul de fond al Ziarului Financiar din 2 iunie 2004, anul care avea sa incheie cu o crestere economica de 8,5%, cea mai mare dupa 1990.
Cresterea electorala a salariilor din sectorul public din acel an de alegeri, de 25%, a continuat. Apoi, aproape fiecare an de atunci incoace a fost ca un an electoral din punct de vedere al cresterii salariilor din administratia publica, astfel incat de la un raport de 140% al salariilor functionarilor fata de salariul mediu net pe economie in 2004, in 2008 raportul a ajuns la 160%.
In paralel, investitiile straine provocate de relaxarea fiscala si intrarea in Uniunea Europeana au pus gaz peste focul salariilor incins de stat, iar accesul mai facil la credite a fost explozibilul: produsul intern brut s-a dublat in ultimii patru ani in euro, mai ales pe baza cresterii consumului, astfel incat Romania a recuperat in termeni de putere de cumparare cat nu o facuse intr-un deceniu.
Vine acum scadenta? Dintr-o data, vanzarile de masini au scazut cu 30% in octombrie, apoi cu 50% in noiembrie. Noua (adica vechea acum) taxa auto si teama provocata de stirile din SUA ar fi putut fi explicatii.
Ieri insa au venit primele date de la Statistica ce ne arata ca productia a luat-o serios in jos, cu -3% in octombrie, iar ritmul de crestere al comertului alimentar si nealimentar s-a injumatatit in octombrie, de la 16% la 8% fata de aceeasi perioada a anului trecut. Va fi 5% crestere de PIB% in trimestrul IV si 4% in 2009? Va fi si mai putin?
Scenariile se actualizeaza atat de repede in aceste zile, ca sigur este doar ca urmeaza o incetinire.
Asadar, puneti-va centurile, incepe aterizarea.
Dar mai putem astepta relansarea de la piata, cand peste tot se solicita interventia guvernului? Economia romaneasca a mai avut aterizari, chiar si dure, dar am reusit redresarea pe baza exporturilor, in conditiile in care pietele externe nu erau in declin. Acum insa suntem cuplati foarte strans de economiile occidentale, iar ce ne-a adus cresterea, adica investitiile straine, ne-o poate si lua, prin diminuarea absorbtiei exporturilor.
Sigur ca si ceea ce se intampla acum in SUA este un non-sens economic, iar proaspatul premiant Nobel Paul Krugman a avertizat ca injectarea unor fonduri de zeci de miliarde in producatorii auto in faliment din Detroit nu va face decat sa intarzie falimentul.
Nu poti fi capitalist in magazin, unde alegi cel mai ieftin si mai bun produs, si socialist in productie, unde fortezi statul sa te ajute pentru ca nu iti poti vinde marfa.
Este memorabil faptul ca liderii celor trei mari companii de automobile din Detroit au venit la Washington in jeturi private, dar nu pentru ca au aratat astfel ca nu le pasa de banii contribuabilor, ci pentru ca au aratat ca au ales cel mai bun produs de care aveau nevoie.
Aici e marele paradox, daca au ales cel mai bun produs pentru a-si rezolva o problema (sa ajunga repede si confortabil), de ce nu s-au zbatut ca produsele lor sa fie cele mai bune in fata consumatorului american?
E distanta intre fostii directori de la Tractorul, "gaura neagra" a industriei romanesti, pe care Banca Mondiala si Fondul Monetar International au insistat sa-l inchidem pentru ca mergea pe pierderi de zeci de milioane de euro, si managerii celor trei mari companii americane in declin, dar situatia este similara.
Nici tractoarele de la Tractorul si nici masinile de la General Motors nu mai aveau/nu mai au piata, iar companiile sunt nevoite sa nu plateasca taxele la stat si sa ceara bani.
Poate fi pus in discutie sistemul pietelor libere si competitia globala pentru asta?
Dar exista vreo altfel de masura a initiativei, performantei si competentei decat profitul? Daca poate cineva sa o identifice, jos palaria.
Pana atunci, nu avem decat sa ne temem ca interventia statului in economie in Occident prin preluarea bancilor si a altor companii cu probleme nu va aduce la putere decat hazardul moral.
Poate, intr-adevar, faptul ca mari piete sunt dominate doar de 3-4 jucatori este o problema, ca ar trebui mult intarite legile concurentei, ca ar trebui intarite drepturile angajatilor la nivel mondial, pentru a frana dezechilibrele, dar resursele nu vor putea fi impartite niciodata eficient fara piete libere.
Decizia de a cumpara de la Tache, de la Ianche sau de la Cadar ii va apartine (mereu) clientului.
Sorin Paslaru este redactorul-sef al ZF
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
