Ziarul Financiar propune cel mai generos pachet salarial pentru primul-ministru (poziţie ocupată în prezent de Victor Ponta), pe care să îl încaseze dacă îndeplineşte 10 indicatori de performanţă care să aducă o îmbunătăţire a situaţiei economice a României: 10.000 de euro net pe lună, plus un bonus anual care poate ajunge până la 10 milioane de euro.
„Nu se poate să am angajaţi care câştigă de trei ori cât mine“, a spus premierul Victor Ponta la începutul acestei săptămâni, într-o intervenţie care a adus în discuţie proiectul de modificare a legii salarizării din sistemul bugetar. Afirmaţia sa a fost făcută în aceeaşi zi în care ZF a publicat un articol prin care a readus în atenţie anomaliile din sistemul de salarizare de la stat, unde un şef de companie de stat precum Tarom, care are un salariu lunar de 10.000 de euro, este de zece ori mai bine plătit decât premierul, care are un salariu de la Guvern de 1.000 de euro net pe lună.
În acest context, ZF a făcut o selecţie de zece indicatori economici pe care, dacă premierul împreună cu echipa sa i-ar îndeplini, ar putea fi justificată remunerarea primului ministru cu câte un milion de euro pe an pentru fiecare ţintă atinsă. Cei 10 indicatori sunt: o creştere economică de peste 4% pe an, investiţii străine de 4 miliarde de euro pe an, absorbţia de 4 miliarde de euro pe an din fonduri europene, crearea a 250.000 de locuri de muncă într-un an, menţinerea deficitului bugetar sub 3% din PIB şi a deficitului de cont curent în jur de 3 - 4% din PIB, reducerea arieratelor şi scăderea cu 20% pe an a costurilor cu achiziţii de bunuri şi servicii ale statului, creşterea salariilor bugetare cu 10% pe an, finalizarea autostrăzii Comarnic – Braşov în trei ani şi menţinerea datoriei publice sub pragul de 40% din PIB.
„Teoretic, într-o ţară emergentă Guvernul ar trebui condus asemenea unui fond de investiţii care ia un business ce nu este neapărat profitabil, dar care are potenţial de creştere şi ar putea genera creştere sustenabilă pe termen lung, iar aceşti indicatori de performanţă se aplică întregii echipe de management, care e motivată să îi îndeplinească pentru a-şi primi remuneraţiile. Însă nu există un benchmark (etalon-n.red.) pentru salariile politicienilor, iar peste tot în lume aceştia spun că merg în aceste funcţii pentru a-şi servi ţara, nu pentru un job din care să câştige bani“, a explicat Oana Ciornei, managing partner la Amrop România.
În prezent, preşedintele României Traian Băsescu are un salariu lunar de 1.500 de euro, premierul are 1.000 de euro, iar un ministru are 1.200 de euro. Premierul Ponta a spus că are la Secretariatul General al Guvernului angajaţi care câştigă de trei ori mai mult decât el, lucru care nu i se pare normal. Care ar trebui să fie salariul corect al premierului?
„Nu mi s-ar părea exagerat ca premierul să primească un salariu de 8.000 – 10.000 de euro pe lună şi nu este normal ca premierul să câştige mai puţin decât subordonaţii. Au fost cazuri în care secretare din instituţii de stat câştigau mult mai bine decât şefii lor, pentru că erau membre în 2-3 consilii de administraţie ale companiilor de stat. Au fost lăsate multe portiţe legislative care să permită un sistem de compensare pentru loialităţi politice sau familiale“, a explicat analistul economic Aurelian Dochia. El spune că remunerarea pe bază de performanţă în cazul funcţionarilor publici nu se practică, iar la nivelul premierului sau al preşedintelui este cu atât mai greu să se stabilească o legăură de cauzalitate între ceea ce fac ei şi impactul acţiunilor lor asupra acestor tipuri de indicatori, pentru că acţionează la un nivel foarte înalt. Însă, admite el, discrepanţele salariale din sectorul public au reprezentat dintotdeauna o problemă, de aceea este nevoie de o lege care să pună în ordine aceste grile.
În mediul privat, indicatorii de performanţă ai unui manager la care se uită cel mai mult companiile în prezent sunt EBITDA (profit operaţional), capitalul de lucru, cota de piaţă şi nivelul de lichidităţi din companie, spun specialiştii.
Oana Ciornei de la Amrop a mai spus că indicatorii de performanţă, dacă sunt foarte bine făcuţi, ar trebui să răsplătească un comportament adoptat în întreaga organizaţie.
Dacă şeful acelei organizaţii vrea să crească cota de piaţă a companiei, de exemplu, va merge mai mult pe teren să observe mai bine comportamentul consumatorului, îşi va extinde gama de produse etc., iar acest lucru îl vor face şi angajaţii din subordine.
Nu doar indicatorii economici ar trebui evaluaţi, ci şi abilităţile de leadership ale premierului pentru stabilirea unui pachet de remuneraţie pe bază de performanţă.
O atenţie sporită a premierului faţă de ce fac oamenii din echipa sa de conducere, o măsurare a modului în care acesta îşi depăşeşte atribuţiile din fişa postului şi are iniţiative de îmbunătăţire a guvernării, dar şi modul în care ia decizii – aceştia sunt doar câţiva dintre indicatorii care ar putea să evalueze activitatea premierului în aşa fel încât performanţa să îi fie răsplătită, spune Florin Godean, country manager al firmei de recrutare şi muncă temporară Adecco România.
„Un premier bun trebuie să fie şi un bun lider, iar răsplata acestuia în funcţie de fluctuaţia de personal din rândul miniştrilor, de exemplu, ar putea fi o metodă de a îmbunătăţi actul guvernării. Aplicarea unor evaluări prin care sunt testate abilităţile de lider ar putea fi încă un indicator de măsurare a performanţei premierului“, a spus Godean. De altfel, o stabilitate a echipei de conducere a Guvernului (şi deci, o fluctuaţie redusă de personal) ar putea avea ca efect o sporire a încrederii mediului de afaceri în Guvern, ceea ce ar putea conduce la noi investiţii.
Până la urmă, chiar dacă statul nu va avea suficient de mulţi bani disponibili pentru salarizarea premierului la acest nivel, cu siguranţă că s-ar putea găsi investitori care ar putea susţine financiar un astfel de pachet dacă aceşti indicatori vor fi îndepliniţi.
ZF propune ca, pentru îndeplinirea fiecărui criteriu din cele zece să primească un milion de euro. Acest lucru este valabil doar dacă atinge minimum cinci din cele zece criterii. Dacă într-un an îndeplineşte mai puţin de cinci indicatori, trebuie să plece. Aceste criterii au fost stabilite luându-se în considerare un potenţial rezonabil de creştere a economiei, bazându-se pe ce s-a întâmplat în trecut. Unele criterii au fost trecute chiar de mâna lui în programul de guvernare.
Salariu fix: 10.000 de euro net pe lună + 10 milioane de euro bonus anual, odată cu îndeplinirea următorilor indicatori de performanţă propuşi de ZF
PROPUNEREA ZF PENTRU REMUNERAREA PREMIERULUI
Adelina Mihai
Claudia Medrega
1) Creştere economică de peste 4% pe an
În mandatul asumat pentru acest an, Guvernul şi-a propus o creştere economică de 1,6%, însă cele mai optimiste prognoze ale analiştilor arată că economia ar putea să crească cu 2,2%-3% în 2013.
Potenţialul actual al României de creştere economică în conjunctura curentă este estimat la 2-4% pe an. În aceste condiţii, o performanţă de peste 4% (6-8% a fost pe vremea lui Tăriceanu) este realizabilă.
O performanţă notabilă a acestui indicator ar trebui răsplătită, dar în condiţiile în care nu este realizată pe seama scăpării de sub control a deficitului de cont curent şi a deficitului bugetar, ca în guvernarea Tăriceanu.
2) Investiţii străine de 4 miliarde de euro pe an
Investiţiile străine directe au ajuns anul trecut la minimul ultimilor zece ani, de 1,6 miliarde de euro, scăderea dramatică fiind şi o consecinţă a lipsei de încredere a investitorilor în economia locală, dar şi în economia globală.
Investitorii sunt mult mai atenţi la competitivitatea unei ţări atunci când decid să facă noi investiţii, astfel că România mai are de aşteptat până când în economia vor mai intra investiţii- record, cum s-a întâmplat în 2009, când nivelul acetora a ajuns la aproape 9,5 miliarde de euro.
Pentru a atrage investiţii străine de peste 4 mld. euro pe an, guvernul Ponta ar trebui să reducă birocraţia, să asigure stabilitatea şi predictibilitatea fiscală, iar pentru mediul de afaceri să asigure condiţii de dezvoltare, nu frâne.
3) Absorbţia de 4 miliarde de euro pe an din fonduri europene
Din 2007 până în prezent, România a atras doar 2,9 miliarde de euro din cele aproape 20 de miliarde de euro puse la dispoziţie în perioada 2007- 2013, iar cel mai mare pericol cu care se confruntă Guvernul la acest capitol îl reprezintă dezangajarea banilor europeni. În perioada 2014-2020 României i se alocă 40 mld. euro, deci într-un an ar trebui să atragă măcar jumătate din bani.
În aceste condiţii, o absorbţie efectivă în economie a încă 4 miliarde de euro din fondurile structurale în 2014 ar fi o performanţă extrem de bună şi perfect realizabilă.
4) Crearea a 250.000 de locuri de muncă într-un an
Anii de criză au „şters” din economie peste 740.000 de salariaţi, mai ales din mediul privat, iar noile angajări făcute cu precădere în ultimul an şi jumătate nu au reuşit să acopere acest minus. Pentru ca o economie în care lucrează 4,3 milioane de persoane dintr-un total de 10 milioane de locuitori apţi de muncă (acesta fiind nivelul populaţiei active) să poată creşte, este necesară creşterea gradului de angajare.
O ţintă de un milion de locuri de muncă nou-create în decursul a patru ani, atinsă fie printr-o politică susţinută de reindustrializare sau prin acordarea unor facilităţi fiscale care să stimuleze angajările.
5) Menţinerea deficitului bugetar sub 3% din PIB
Menţinerea în continuare a deficitul bugetar sub limita de 3% din PIB, stabilită la nivel european, va ţine departe de România riscul declanşării unei noi proceduri de deficit.
Încadrarea în această ţintă, dar fără majorări de taxe şi impozite, fără reduceri de salarii sau alte forme de austeritate, ar putea să îi aducă premierului încă un milion de euro pe an la salariu.
Ajustarea deficitului bugetar sub 3% din PIB şi perspectiva menţinerii acestui indicator sub limita admisă au determinat Consiliul Uniunii Europene (UE) să încheie în acest an procedura de deficit excesiv declanşată în 2009, astfel că România nu mai riscă blocarea unor fonduri europene şi plata unei amenzi de până la 0,2% din PIB, semnalul fiind pozitiv şi pentru pieţele financiare. Potrivit prognozelor Comisiei Europene, deficitul bugetar va coborî în acest an la 2,6% din PIB, iar în 2014 va scădea la 2,4% din PIB, pe metodologia europeană (ESA 95).
În ultimii trei ani, Finanţele au reuşit să reducă deficitul bugetar în principal în urma aplicării unor măsuri dure de austeritate.
România a experimentat doi ani de ajustări dramatice (2010 şi 2011), concretizate în disponibilizări, tăierea salariilor bugetarilor cu 25% şi majorarea TVA la 24%. La jumătatea anului trecut autorităţile au făcut primul pas în reîntregirea salariilor bugetarilor, iar din acest an salariile au revenit la nivelul din prima parte a anului 2010. Însă TVA a rămas la 24%, una din cele mai mari cote din UE.
Guvernul ar putea aduce mai multe venituri la buget şi din reducerea evaziunii fiscale.
6) Deficit de cont curent în jur de 3 - 4% din PIB
România a rămas ţara din Europa Centrală şi de Est cu cea mai mare dependenţă de investiţiile de portofoliu pentru a finanţa deficitul de cont curent.
Iar evoluţia investiţiilor străine nu este încurajatoare în timp ce absorbţia fondurilor europene continuă să dezamăgească.
Prăbuşirea dramatică a economiei româneşti din 2009 s-a datorat deficitului imens de cont curent din anii anteriori, peste 10% din PIB.
În perioada de boom importurile au explodat, iar datoria privată a crescut exponenţial, ceea ce a obligat guvernul să apeleze la imensul împrumut de la FMI de peste 20 de miliarde de euro pentru ca economia să-şi atenueze căderea.
O creştere economică de peste 4% cu un deficit de cont curent sub 5% din PIB ar însemna o dezvoltare sustenabilă, mai puţin pe consum şi mai mult pe producţie.
7) Reducerea arieratelor şi scăderea cu 20% pe an a costurilor cu achiziţii de bunuri şi servicii ale statului
Reducerea de cheltuieli este un indicator al performanţei la care se uită acţionarii atunci când decid bonusul unui manager din privat, astfel că o scădere semnificativă a costurilor funcţionării unei companii, fără a avea impact negativ asupra businessului, conduce la o răsplată mai mare a managerului care a reuşit, de exemplu, să renegocieze nişte contracte cu furnizorii.
Un astfel de indicator s-ar putea aplica şi pentru a evalua performanţa premierului, având în vedere că statul cheltuie anual 7,6 miliarde de euro pentru achiziţia de bunuri şi servicii.
Nu de puţine ori au fost cazuri în care au ieşit la iveală cheltuieli ale instituţiilor statului care nu erau neapărat justificate (parfumuri, bijuterii, maşini etc.) într-un context economic de criză, iar scăderea nivelului de cheltuieli cu achiziţiile de bunuri şi servicii cu 20% pe an ar putea să îi aducă, pe bună dreptate, un plus de un milion de euro pe an la salariul premierului.
Odată ajustate cheltuielile cu bunuri şi servicii, nu ar mai fi sacrificate cheltuielile cu investiţii publice pentru a ţine deficitul bugetar sub control, investiţiile fiind foarte importante pentru o creştere economică consistentă şi sustenabilă. În plus, veniturile premierului ar putea fi suplimentate şi de o bună gestionare a situaţiei companiilor de stat, care au continuat în ultimii ani să înregistreze pierderi uriaşe şi să genereze arierate.
La finele anului 2012, la companiile de stat monitorizate în cadrul programului, arieratele s-au situat la 2% PIB, peste plafonul indicativ din program stabilit la 1,5% din PIB, în principal din cauza acumulării de noi arierate în companiile feroviare de stat.
8) Creşterea fondului de salarii cu 10% pe an
Salariile bugetarilor, pentru care statul cheltuie anual peste 10 miliarde de euro, ar trebui să crească pentru ca medicii, de exemplu, să nu mai plece din ţară, iar profesorii să se orienteze spre o mai bună pregătire a viitoarelor generaţii de angajaţi.
Această creştere a salariilor prin resurse sustenabile, pentru că este de presupus că sunt mai mulţi bani la buget prin creşterea economică şi investiţii străine, ar stimula consumul, care a fost cel mai afectat în criză (-20% în trei ani) .
O creştere de 10% a salariilor bugetare, fără a adânci deficitul bugetar şi fără a creşte semnificativ cheltuielile salariale ale statului, ar putea fi un indicator de performanţă.
9) Finalizarea autostrăzii Comarnic–Braşov în trei ani
Construcţia unei autostrăzi care să traverseze munţii este un proiect pe care România şi-l doreşte de foarte mult timp, însă până în prezent toţi paşii făcuţi în acest sens s-au soldat cu un eşec.
Autostrada Comarnic-Braşov, cu o lungime de 58 de kilometri, ar urma să fie construită prin concesiune, statul aflându-se în prezent în etapa de dialog competitiv cu investitorii privaţi interesaţi să realizeze această şosea.
Statul a mai încercat însă de două ori în ultimul deceniu să mai construiască această autostradă prin parteneriat public-privat, dar de fiecare dată înţelegerile între stat şi partea privată au picat.
Realizarea autostrăzii Comarnic-Braşov în trei ani ar justifica acordarea unui bonus de 1 milion de euro premierului Ponta, în contextul în care ar demonstra investitorilor străini, care au criticat infrastructura de transport deficitară din ţară, că există voinţă politică pentru ameliorarea acestor probleme.
10) Menţinerea datoriei publice sub pragul de 40% din PIB
O datorie publică de 40% din PIB este limita acceptată de investitori pentru România, iar în ultimii ani nivelul a oscilat în jurul a 38% din PIB. În primele luni din 2013 datoria publică şi-a continuat ascensiunea, ajungând la sfârşitul lunii martie la un vârf de 252 mld. lei (echivalentul a 57 mld. euro), cu 11,5 mld. lei peste nivelul din decembrie 2012. Ritmul de creştere s-a temperat totuşi comparativ cu anii trecuţi.
În 2012 avansul datoriei publice a fost de 8% (respectiv 17,6 mld. lei). În următorii ani, rambursarea împrumuturilor externe va majora semnificativ serviciul datoriei pentru guvern şi banca centrală. În 2013 şi 2014 România are vârfuri de plată a datoriei externe de 13 mld. euro.
Analiştii anticipează plafonarea datoriei sub pragul de 40% din PIB doar dacă va continua ajustarea deficitului bugetar, iar economia va rămâne în teritoriu pozitiv, cu creşteri consistente, de peste 2- 3%.
Adelina Mihai
Claudia Medrega
Acest articol a apărut în ediţia tipărită a Ziarului Financiar din data de 10.07.2013
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
